exortare dex - definiţie, sinonime, conjugare
EXORTÁ, exortez, vb. I. Tranz. (Livr.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte). – Din fr. exhorter, lat. exhortari.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EXORTÁRE, exortări, s.f. (Livr.) Acţiunea de a exorta şi rezultatul ei; înflăcărare. – V. exorta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EXORTÁ vb. I. tr. (Liv.) A înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte, prin discursuri etc.). [Var. exhorta vb. I. / < fr. exhorter, cf. lat. exhortare].
(Dicţionar de neologisme)

EXORTÁRE s.f. (Liv.) Acţiunea de a exorta şi rezultatul ei; înflăcărare. [Var. exhortare s.f. / < exorta].
(Dicţionar de neologisme)

EXORTÁ vb. tr. a înflăcăra, a îndemna o persoană sau o colectivitate (prin cuvinte, discursuri etc.). (< fr. exhorter, lat. exhortari)
(Marele dicţionar de neologisme)

exortá vb., ind. prez. 1 sg. exortéz, 3 sg. şi pl. exorteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

exortáre s. f., g.-d. art. exortării; pl. exortări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ex exo exor exort exorta

Cuvinte se termină cu literele: re are tare rtare ortare