exortare

EXORTÁRE, exortări, s.f. (Livr.) Acţiunea de a exorta şi rezultatul ei; înflăcărare. – V. exorta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EXORTÁRE s.f. (Liv.) Acţiunea de a exorta şi rezultatul ei; înflăcărare. [Var. exhortare s.f. / < exorta].
(Dicţionar de neologisme)

exortáre s. f., g.-d. art. exortării; pl. exortări
(Dicţionar ortografic al limbii române)