expansiune

EXPANSIÚNE, expansiuni, s.f. 1. Creştere a volumului unui sistem fizico-chimic; creştere a volumului unui gaz; extindere pe un spaţiu a unui gaz; detentă (1). 2. Extindere a influenţei şi dominaţiei economice şi politice a unui stat asupra altuia; acaparare de teritorii străine. ♦ (Impr.) Dezvoltare economică impetuoasă. 3. Fig. Expansivitate, comunicativitate, exuberanţă, vioiciune. [Pr.: -si-u-] – Din fr. expansion, lat. expansio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EXPANSIÚN//E ~i f. 1) Creştere a volumului unui gaz, lichid, sistem fizico-chimic etc. 2) Extindere a influenţei şi dominaţiei economice şi politice a unui stat asupra altui stat. 3) fig. v. EXPANSIVITATE. /<fr. expansion, lat. expansio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EXPANSIÚNE s.f. 1. Creştere a volumului unui gaz, al unui corp, al unui sistem fizico-chimic; dilatare, dilataţie. 2. Extindere a dominaţiei sau a sferei de influenţă politică şi economică a unei ţări asupra altei ţări. 3. (Fig.) Expansivitate, exuberanţă, vioiciune; comunicativitate. [Pron. -si-u-. / cf. fr. expansion, lat. expansio].
(Dicţionar de neologisme)

EXPANSIÚNE s. f. 1. creştere a volumului unui gaz, al unui sistem fizico-chimic; destindere (3), detentă (1). 2. extindere a dominaţiei, a sferei de influenţă politică şi economică a unei ţări asupra altei ţări. 3. (lingv.) procedeu prin care o unitate sintactică de nivel inferior este transformată într-o unitate de nivel superior; transformare a unei părţi de propoziţie în propoziţie subordonată. ♢ orice element adăugat unui enunţ, care nu modifică raporturile şi funcţia elementelor preexistente. 4. (fig.) expansivitate, exuberanţă, vioiciune; comunicativitate. (< fr. expansion, lat. expansio)
(Marele dicţionar de neologisme)

expansiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. expansiúnii; pl. expansiúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
EXPANSIÚNE s. (FIZ.) v. detentă.
(Dicţionar de sinonime)