expatria

EXPATRIÁ, expatriez, vb. I. Refl. A emigra. [Pr.: -tri-a] – Din fr. expatrier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE EXPATRI//Á mă ~éz intranz. A părăsi patria, stabilindu-se în altă ţară; a emigra. [Sil. ex-pa-tri-a] /<fr. expatrier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EXPATRIÁ vb. I. refl. A emigra. [Pron. -tri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. expatrier, cf. lat. ex – afară, patria – patrie].
(Dicţionar de neologisme)

EXPATRIÁ vb. refl. a emigra. (< fr. séxpatrier)
(Marele dicţionar de neologisme)

expatriá vb. (sil. -tri-a), ind. prez. 1 sg. expatriéz, 3 sg. şi pl. expatriáză, 1 pl. expatriém (sil. -tri-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. expatriéze; ger. expatriínd (sil. -tri-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
EXPATRIÁ vb. v. emigra.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A (se) expatria ≠ a (se) repatria
(Dicţionar de antonime)

A expatria ≠ a repatria
(Dicţionar de antonime)