expediționar dex - definiţie, sinonime, conjugare

expediționar

EXPEDIŢIONÁR, -Ă, expediţionari, -e, adj. Care efectuează o expediţie (1), care se află într-o expediţie. ♦ Corp (sau armată) expediţionar(ă) = totalitatea trupelor care participă la o expediţie (2). [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. expéditionnaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EXPEDIŢIONÁR ~ă (~i, ~e) Care ţine de expediţie; propriu expediţiilor. /<fr. expéditionnaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EXPEDIŢIONÁR, -Ă adj. De expediţie. ♢ Corp expediţionar = grupare de forţe armate însărcinată cu acţiuni militare pe teritoriul unor ţări îndepărtate. [Pron. -ţi-o-. / cf. fr. expéditionnaire].
(Dicţionar de neologisme)

EXPEDIŢIONÁR, -Ă I. adj. referitor la expediţie. o corp ~ = grupare de forţe armate însărcinată cu acţiuni militare pe teritoriul unor ţări îndepărtate. II. s. m. membru al unei expediţii. (< fr. expéditionnaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

expediţionár adj. m. (sil. -ţi-o-), pl. expediţionári; f. sg. expediţionáră, pl. expediţionáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ex exp expe exped expedi

Cuvinte se termină cu literele: ar nar onar ionar tionar