expedient dex - definiţie, sinonime, conjugare

expedient

EXPEDIÉNT, expediente, s.n. Mijloc ingenios cu ajutorul căruia se poate face faţă unei situaţii grele; p. ext. mijloc improvizat, adesea ilicit, prin care se procură bani. [Pr.: -di-ent] – Din fr. expédient.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EXPEDIÉNT ~e n. 1) Procedeu (ingenios) de a ieşi dintr-o încurcătură. 2) Mijloc, adesea ilicit, de a găsi bani. /<fr. expédient, lat. expediens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EXPEDIÉNT s.n. (De obicei la pl.) Modalitate, mijloc ingenios de a învinge o dificultate, de a o scoate la capăt; (p. ext.) mijloc improvizat, adesea ilicit, prin care se procură bani. [Pron. -di-ent, pl. -te. / < fr. expédient].
(Dicţionar de neologisme)

EXPEDIÉNT s. n. mijloc ingenios de a învinge o dificultate; (p. ext.) mijloc improvizat, adesea ilicit, prin care se procură bani. (< fr. expédient, lat. expediens)
(Marele dicţionar de neologisme)

expediént s. n. (sil. -di-ent), pl. expediénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ex exp expe exped expedi

Cuvinte se termină cu literele: nt ent ient dient edient