expediere dex - definiţie, sinonime, conjugare
EXPEDIÁ, expediez, vb. I. Tranz. 1. A trimite prin poştă, prin mesagerii etc. scrisori, bani, pachete etc. la o anumită adresă. 2. (Fam.) A îndepărta pe cineva, a se debarasa, a se descotorosi de cineva. 3. A executa repede şi superficial o lucrare. [Pr.: -di-a] – Din fr. expédier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EXPEDIÉRE, expedieri, s.f. Acţiunea de a expedia şi rezultatul ei; expediţie, trimitere. [Pr.: -di-e-] – V. expedia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A EXPEDI//Á ~éz tranz. 1) (corespondenţă, colete, mărfuri) A trimite prin poştă la destinaţie. 2) fam. (persoane) A trimite în altă parte pentru a se debarasa. /<fr. expédier, lat. expediere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EXPEDIÁ vb. I. tr. 1. A trimite (scrisori, pachete etc.) la destinaţie. 2. (Fam.) A îndepărta (pe cineva), a se descotorosi, a se debarasa (de cineva). ♦ A face iute şi cu uşurinţă (o treabă, un lucru). [Pron. -di-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. expédier, lat. expedire].
(Dicţionar de neologisme)

EXPEDIÉRE s.f. Acţiunea de a expedia şi rezultatul ei; expediţie, trimitere. [Pron. -di-e-. / < expedia].
(Dicţionar de neologisme)

EXPEDIÁ vb. tr. 1. a trimite (scrisori, bani, pachete etc.) la destinaţie. 2. (fam.) a îndepărta pe cineva, a se descotorosi, a se debarasa de cineva. ♢ a face ceva în grabă şi superficial. (< fr. expédier, lat. expedire)
(Marele dicţionar de neologisme)

expediá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. expediéz, 3 sg. şi pl. expediáză, 1 pl. expediém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. expediéze; ger. expediínd (sil. -di-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

expediére s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. expediérii; pl. expediéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
EXPEDIÁ vb. 1. a trimite, (reg.) a mâna, (înv.) a porni, (grecism înv.) a proftaxi. (A ~ coletele.) 2. a adresa, a scrie, a trimite, (reg.) a mâna. (Cui i-ai ~ scrisoarea?) 3. v. înainta.
(Dicţionar de sinonime)

EXPEDIÉRE s. 1. expediţie, trimis, trimitere. (~ unui colet prin mesagerii.) 2. v. înaintare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A expedia ≠ a recepţiona
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ex exp expe exped expedi

Cuvinte se termină cu literele: re ere iere diere ediere