explicita dex - definiţie, sinonime, conjugare
EXPLICÍT, -Ă, expliciţi, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este exprimat limpede; desluşit, lămurit, clar. ♦ (Despre o funcţie matematică) Care este egal cu o anumită expresie ce conţine numai variabile independente. – Din fr. explicite, lat. explicitus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EXPLICÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) şi adverbial (despre vorbe, idei, gânduri etc.) Care este exprimat clar şi nu lasă nici un dubiu. 2) (despre persoane) Care se exprimă clar şi fără echivocuri. /<fr. explicite, lat. explicitus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EXPLICÍT, -Ă adj. (adesea adv.) Exprimat limpede; desluşit, lămurit, clar. ♦ (Mat.; despre funcţii) Care este egal cu o anumită expresie ce conţine numai variabile independente. [< fr. explicite].
(Dicţionar de neologisme)

EXPLICÍT s.n. Notă, însemnare la sfârşitul manuscriselor antice şi medievale, în care se menţionează titlul şi autorul lucrării, precum şi alte informaţii în legătură cu manuscrisul respectiv. [Pl. -te, -turi. / < lat. t. explicit < lat. explicitus est liber – cartea s-a terminat].
(Dicţionar de neologisme)

EXPLICITÁ vb. I. tr. A da un caracter explicit, a clarifica. [< fr. expliciter].
(Dicţionar de neologisme)

EXPLICÍT, -Ă adj. 1. (şi adv.) exprimat limpede; desluşit, lămurit, clar. 2. (mat.; despre relaţia dintre variabile) care defineşte o funcţie. (< fr. explicite, lat. explicitus)
(Marele dicţionar de neologisme)

EXPLICITÁ vb. tr. a face explicit, a clarifica. (< fr. expliciter)
(Marele dicţionar de neologisme)

explicít adj. m., pl. explicíţi; f. sg. explicítă, pl. explicíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

explicitá vb., ind. prez. 1 sg. explicitéz, 3 sg. şi pl. expliciteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
EXPLICÍT adj., adv. 1. adj. v. clar. 2. adv. v. clar.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Explicitimplicit
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ex exp expl expli explic

Cuvinte se termină cu literele: ta ita cita icita licita