EXPLICITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este explicit; limpezime, claritate. – Din fr. explicité.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
EXPLICITÁTE s.f. (Rar) Caracterul a ceea ce este explicit; limpezime, claritate. [Cf. fr. explicité].
(Dicţionar de neologisme)
EXPLICITÁ vb. I. tr. A da un caracter explicit, a clarifica. [< fr. expliciter].
(Dicţionar de neologisme)
EXPLICITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este explicit; claritate. (< fr. explicité)
(Marele dicţionar de neologisme)
EXPLICITÁ vb. tr. a face explicit, a clarifica. (< fr. expliciter)
(Marele dicţionar de neologisme)
explicitáte s. f., g.-d. art. explicităţii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
explicitá vb., ind. prez. 1 sg. explicitéz, 3 sg. şi pl. expliciteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
EXPLICITÁTE s.f. (Rar) Caracterul a ceea ce este explicit; limpezime, claritate. [Cf. fr. explicité].
(Dicţionar de neologisme)
(Dicţionar de neologisme)
EXPLICITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este explicit; claritate. (< fr. explicité)
(Marele dicţionar de neologisme)
EXPLICITÁ vb. tr. a face explicit, a clarifica. (< fr. expliciter)
(Marele dicţionar de neologisme)
explicitáte s. f., g.-d. art. explicităţii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
explicitá vb., ind. prez. 1 sg. explicitéz, 3 sg. şi pl. expliciteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)