exploatare dex - definiţie, sinonime, conjugare
EXPLOATÁ, exploatez, vb. I.Tranz. 1. A folosi, a pune în valoare o resursă; a extrage o substanţă utilă, un material folositor etc. în vederea realizării unor obiective economice. 2. (În teoria marxistă) A-şi însuşi fără echivalent o anumită cantitate de muncă străină, a acapara o parte din roadele muncii producătorilor nemijlociţi de bunuri materiale. ♦ A aservi pe plan economic şi politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a împila. 4. (Fig.) A trage folos (în mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slăbiciunile cuiva. – Din fr. exploiter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EXPLOATÁRE, exploatări, s.f. Acţiunea de a exploata şi rezultatul ei. 1. (În teoria marxistă) Însuşirea fără echivalent a unei părţi din munca producătorilor nemijlociţi de către cei ce dispun de mijloace de producţie. 2. Exploataţie. 3. Totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. ♦ Totalitatea operaţiilor care constituie procesul tehnologic de extragere a substanţelor minerale utile, a rocilor, a ţiţeiului sau a gazelor. ♢ Exploatare la zi = metodă de extragere a substanţelor minerale utile în care procesul tehnologic se efectuează sub cerul liber; carieră. ♦ Loc de unde se exploatează o substanţă utilă, un material folositor. 4. Fig. Faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv. – V. exploata.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A EXPLOAT//Á ~éz tranz. 1) (colectivităţi, persoane) A folosi însuşind fără echivalent o parte a muncii străine pentru a obţine profit. 2) (forţele şi mijloacele de producţie, mecanisme, construcţii, edificii etc.) A utiliza conform destinaţiei. 3) fig. A folosi în mod abuziv, trăgând profit personal. [Sil. ex-ploa-ta] /<fr. exploiter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EXPLOATÁ vb. I. tr. 1. A-şi însuşi fără echivalent plusprodusul sau munca producătorilor direcţi; a acapara roadele muncii altuia. 2. A folosi, a pune în valoare un bun în vederea realizării unor scopuri economice; a valorifica, a cultiva. 3. (Fig.) A folosi abuziv, a profita de ceva. [Pron. -ploa-. / < fr. exploiter, cf. lat. explicitare – a pune în valoare].
(Dicţionar de neologisme)

EXPLOATÁRE s.f. 1. Acţiunea de a exploata şi rezultatul ei. ♦ Însuşirea fără echivalent de către un proprietar privat al unor mijloace de producţie a plusprodusului sau chiar a unei părţi din munca producătorilor nemijlociţi de bunuri materiale. 2. Totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. ♦ (Concr.) Tăiere de păduri. ♦ (Fig.) Faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv din ceva. [< exploata].
(Dicţionar de neologisme)

EXPLOATÁ vb. tr. 1. a pune în valoare un bun în vederea realizării unor scopuri economice; a valorifica, a cultiva. 2. a-şi însuşi fără echivalent plusprodusul sau munca producătorilor direcţi; a acapara roadele muncii altuia. 3. (fig.) a folosi abuziv, a profita. (< fr. exploiter)
(Marele dicţionar de neologisme)

EXPLOATÁRE s. f. 1. acţiunea de a exploata. 2. însuşirea fără echivalent, de către un proprietar privat al unor mijloace de producţie, a plusprodusului sau chiar a unei părţi din munca producătorilor nemijlociţi de bunuri materiale. 3. totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. ♢ tăiere de păduri. 4. (fig.) faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv. (< exploata)
(Marele dicţionar de neologisme)

exploatá vb. (sil. -ploa-), ind. prez. 1 sg. exploatéz, 3 sg. şi pl. exploateáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

exploatáre s. f. (sil. -ploa-), g.-d. art. exploatării
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
EXPLOATÁ vb. 1. a valorifica. (A ~ resursele naturale.) 2. v. oprima.
(Dicţionar de sinonime)

EXPLOATÁRE s. 1. valorificare. (~ unor resurse naturale.) 2. v. extragere. 3. v. exploataţie. 4. v. opri-mare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ex exp expl explo exploa

Cuvinte se termină cu literele: re are tare atare oatare