expromisiune
EXPROMISIÚNE s.f. Substituţie de debitori în dreptul roman, care se caracteriza prin faptul că nu exista o înţelegere prealabilă între debitori. [Pron. -si-u-. / < lat. expromissio, fr. expromission].
(Dicţionar de neologisme)
EXPROMISIÚNE s. f. substituţie de debitori în dreptul roman, care se caracteriza prin faptul că nu exista o înţelegere prealabilă între debitori. (< lat. expromissio, fr. expromission)
(Marele dicţionar de neologisme)
expromisiúne s. f., pl. expromisiúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
EXPROMISIÚNE s. f. substituţie de debitori în dreptul roman, care se caracteriza prin faptul că nu exista o înţelegere prealabilă între debitori. (< lat. expromissio, fr. expromission)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)