expropriere dex - definiţie, sinonime, conjugare
EXPROPRIÁ, expropriez, vb. I.Tranz. A trece o proprietate (teren, construcţie) a unei persoane fizice sau juridice în proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despăgubiri). [Pr.: -pri-a-] – Din fr. exproprier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EXPROPRIÉRE, exproprieri, s.f. Acţiunea de a expropria şi rezultatul ei. [Pr.: -pri-e-] – V. expropria.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A EXPROPRI//Á ~éz tranz. (producători) A deposeda de produsele muncii şi de mijloacele de producţie. [Sil. ex-pro-pri-a] /<fr. exproprier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EXPROPRIÁ vb. I. tr. 1. (În orânduirile bazate pe exploatare) A deposeda prin violenţă sau prin mijloace economice de proprietatea asupra mijloacelor de producţie. 2. (Jur.) A trece un bun în schimbul unei despăgubiri în proprietate publică. [Pron. -pri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. exproprier, cf. lat. ex – în afară, proprius – propriu].
(Dicţionar de neologisme)

EXPROPRIÉRE s.f. Acţiunea de a expropria şi rezultatul ei; expropriaţie. [< expropria].
(Dicţionar de neologisme)

EXPROPRIÁ vb. tr. a deposeda pe unul ori mai mulţi proprietari de bunurile care le aparţin, cu sau fără plata unei despăgubiri, trecându-le în patrimoniul statului. (< fr. exproprier)
(Marele dicţionar de neologisme)

expropriá vb. (sil. -pri-a), ind. prez. 1 sg. expropriéz, 3 sg. şi pl. expropriáză, 1 pl. expropriém (sil. -pri-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. expropriéze; ger. expropriínd (sil. -pri-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

expropriére s. f. (sil. -pri-e-), g.-d. art. expropriérii; pl. expropriéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Antonime:
A expropria ≠ a împroprietări
(Dicţionar de antonime)

Expropriereîmproprietărire
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ex exp expr expro exprop

Cuvinte se termină cu literele: re ere iere riere priere