expuncțiune dex - definiţie, sinonime, conjugare

expuncțiune

EXPUNCŢIÚNE, expuncţiuni, s.f. Terminare, încheiere. ♦ Marcare a unei anulări printr-un punct (pus deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.); scoatere a unor cuvinte, litere etc. dintr-un text. [Pr.: -ţi-u-] – Din lat. expunctio, -onis, fr. exponction.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EXPUNCŢIÚNE s.f. (Filol.) Terminare, încheiere. ♦ Marcare printr-un punct (pus deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.) a unei anulări; scoatere a unor cuvinte, litere etc. dintr-un text. [< lat. expunctio, cf. fr. exponction].
(Dicţionar de neologisme)

EXPUNCŢIÚNE s. f. (filol.) terminare, încheiere. ♢ marcare printr-un punct (deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.) a unei anulări; scoatere a unor cuvinte, litere dintr-un text. (< fr. exponction, lat. expunctio)
(Marele dicţionar de neologisme)

expuncţiúne s. f. (sil. -punc-ţi-u-), g.-d. art. expuncţiúnii; pl. expuncţiúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ex exp expu expun expunc

Cuvinte se termină cu literele: ne une iune tiune ctiune