expurgare

EXPURGÁ, expúrg, vb. I. Tranz. A elimina dintr-o carte pasajele care sunt sau par a fi incompatibile cu anumite principii morale. – Din fr. expurger, lat. expurgare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EXPURGÁRE, expurgări, s.f. Acţiunea de a expurga şi rezultatul ei; expurgaţie. – V. expurga.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EXPURGÁ vb. I. tr. A elimina dintr-o carte pasajele incompatibile cu anumite principii morale sau idei politice; a curăţa. [< fr. expurger, cf. lat. expurgare].
(Dicţionar de neologisme)

EXPURGÁRE s.f. Acţiunea de a expurga; expurgaţie. [< expurga].
(Dicţionar de neologisme)

EXPURGÁ vb. tr. a elimina dintr-o carte pasaje incompatibile cu anumite principii morale sau idei politice. (< fr. expurger, lat. expurgare)
(Marele dicţionar de neologisme)

expurgá vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. expúrg
(Dicţionar ortografic al limbii române)

expurgáre s. f. → purgare
(Dicţionar ortografic al limbii române)