EXTERMINÁ, extérmin, vb. I. Tranz. A face să piară în întregime, a distruge complet, a nimici; a ucide, a masacra, a stârpi în masă. – Din fr. exterminer, lat. exterminare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
EXTERMINÁT, -Ă, exterminaţi, -te, adj. Distrus, nimicit, stârpit în masă. – V. extermina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A EXTERMINÁ extérmin tranz. (fiinţe) A distruge complet; a extirpa; a stârpi. /<fr. exterminer, lat. exterminare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
EXTERMINÁ vb. I. tr. A nimici complet, a face să dispară cu totul; a stârpi în masă. [P.i. extérmin, 3,6 -nă. / < fr. exterminer, lat. exterminare].
(Dicţionar de neologisme)
EXTERMINÁ vb. tr. a nimici complet, a distruge. (< fr. exterminer, lat. exterminare)
(Marele dicţionar de neologisme)
exterminá vb., ind. prez. 1 sg. extérmin, 3 sg. şi pl. extérmină
(Dicţionar ortografic al limbii române)
exterminát adj. m., pl. extermináţi; f. sg. exterminátă, pl. extermináte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
EXTERMINÁ vb. v. masacra.
(Dicţionar de sinonime)
EXTERMINÁT adj. distrus, nimicit, stârpit. (O specie ~.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
EXTERMINÁT, -Ă, exterminaţi, -te, adj. Distrus, nimicit, stârpit în masă. – V. extermina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
EXTERMINÁ vb. I. tr. A nimici complet, a face să dispară cu totul; a stârpi în masă. [P.i. extérmin, 3,6 -nă. / < fr. exterminer, lat. exterminare].
(Dicţionar de neologisme)
EXTERMINÁ vb. tr. a nimici complet, a distruge. (< fr. exterminer, lat. exterminare)
(Marele dicţionar de neologisme)
exterminá vb., ind. prez. 1 sg. extérmin, 3 sg. şi pl. extérmină
(Dicţionar ortografic al limbii române)
exterminát adj. m., pl. extermináţi; f. sg. exterminátă, pl. extermináte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
EXTERMINÁ vb. v. masacra.
(Dicţionar de sinonime)
EXTERMINÁT adj. distrus, nimicit, stârpit. (O specie ~.)
(Dicţionar de sinonime)