extirpare

EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porţiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. şi: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EXTIRPÁRE, extirpări, s.f. Acţiunea de a extirpa şi rezultatul ei; extirpaţie, excizie. – V. extirpa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A EXTIRPÁ extírp tranz. 1) (plante dăunătoare) A smulge din rădăcini. 2) (tumori, părţi ale unor organe bolnave) A înlătura printr-o intervenţie chirurgicală; a exciza. 3) A distruge complet; a extermina; a stârpi. /<fr. extirper, lat. extirpare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EXTIRPÁ vb. I. tr. 1. A înlătura, a scoate pe cale chirurgicală (o parte dintr-)un organ bolnav, o tumoare etc. 2. (Fig.) A smulge din rădăcini; a stârpi. [P.i. extírp şi -pez, 3,6 -pă. / < fr. extirper, cf. lat. extirpare – a dezrădăcina < ex – afară, stirps – rădăcină].
(Dicţionar de neologisme)

EXTIRPÁRE s.f. Acţiunea de a extirpa şi rezultatul ei; extirpaţie. [< extirpa].
(Dicţionar de neologisme)

EXTIRPÁ vb. tr. 1. a înlătura chirurgical (o parte dintr-)un organ bolnav, o tumoare etc. 2. (fig.) a smulge din rădăcini; a stârpi. (< fr. extirper, lat. extirpare)
(Marele dicţionar de neologisme)

extirpá vb., ind. prez. 1 sg. extírp, 3 sg. şi pl. extírpă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

extirpáre s. f., g.-d. art. extirpării; pl. extirpări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
EXTIRPÁ vb. (MED.) a exciza, a scoate. (A ~ o porţiune dintr-un organ.)
(Dicţionar de sinonime)

EXTIRPÁRE s. (MED.) 1. v. ablaţiune. 2. excizie. (~ unei tumori.)
(Dicţionar de sinonime)