extras dex - definiţie, sinonime, conjugare
EXTRÁGE, extrág, vb. III. Tranz. 1.. A scoate o substanţă dintr-un material, a separa o substanţă de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EXTRÁS, extrase, s.n. 1. Fragment, pasaj scos dintr-o scriere. ♢ Loc. adv. În extras = reprodus fragmentar, parţial. 2. Articol sau studiu scos dintr-o revistă, dintr-un volum omagial sau din altă publicaţie colectivă şi machetat separat sub formă de broşură. 3. (Cont.; în sintagma) Extras de cont = document care conţine copia operaţiilor efectuate, într-o anumită perioadă, într-un cont. 4. Reproducere a unei părţi dintr-un înscris sau dintr-un registru. – V. extrage.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A EXTRÁGE extrág tranz. 1) (substanţe) A separa dintr-un material (prin diverse procedee). 2) (zăcăminte minerale) A dobândi prin extracţie; a scoate. 3) (obiecte) A scoate din locul în care a fost sau în care a intrat. ~ un dinte. ~ un glonţ. 4) (citate, fragmente) A copia cu un anumit scop. 5) (rădăcina pătrată sau cubică) A determina prin calcul. /<lat. extrahere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EXTRÁS ~e n. 1) Fragment scos dintr-o scriere, dintr-un document, proces-verbal, regulament sau lege. ♢ În ~ reprodus parţial. 2) Articol dintr-o publicaţie comună (revistă, culegere) prezentat separat (sub formă de broşură). /v. a extrage
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EXTRÁGE vb. III. tr. 1. A separa ceva dintr-o materie din care făcea parte, în care era încorporat. ♦ A scoate un corp din locul în care a intrat sau unde s-a format. 2. A scoate un citat, un fragment dintr-un text, dintr-o carte etc. 3. A căuta rădăcina pătrată a unui număr. [P.i. extrág, var. estrage vb. III. / cf. fr. extraire, lat. extrahere, după trage].
(Dicţionar de neologisme)

EXTRÁS s.n. 1. Fragment, pasaj, citat scos, reprodus dintr-o lucrare. ♦ Act în care s-au reprodus fragmentar părţile esenţiale dintr-un document. ♢ În extras = reprodus aparte, fragmentar; extras de cont = copie a situaţiei creditului şi a debitului unui cont curent într-o anumită perioadă de timp. ♦ Articol, studiu apărut într-o publicaţie periodică etc. tipărit aparte în broşură. 2. Extract. [Var. estras s.n. / < extrage, cf. lat. exstractum, fr. extrait].
(Dicţionar de neologisme)

EXTRÁGE vb. tr. 1. a separa ceva dintr-o materie încorporată. ♢ a scoate un corp din locul în care a intrat sau unde s-a format. 2. a scoate un citat, un fragment dintr-un text. 3. a calcula rădăcina (pătrată, cubică) a unui număr. (< lat. extrahere)
(Marele dicţionar de neologisme)

EXTRÁS s. n. 1. fragment, pasaj, citat dintr-o scriere. 2. (jur.) act în care s-au reprodus fragmentar părţi esenţiale dintr-un document. o în ~ = reprodus parţial, fragmentar; ~ de cont = copie a situaţiei creditului şi a debitului unui cont într-o anumită perioadă de timp. 3. articol, studiu apărut într-o publicaţie periodică etc., tipărit aparte în broşură. 4. extract (2). (< extrage)
(Marele dicţionar de neologisme)

extrage, extrag v.t. (intl.) a fura din buzunare.(Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

extráge vb. → trage
(Dicţionar ortografic al limbii române)

extrás s. n., pl. extráse
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
EXTRÁGE vb. 1. a scoate, (pop.) a trage. (A ~ o măsca, un cui, un glonţ.) 2. a lua, a scoate. (A ~ apă din fântână.)
(Dicţionar de sinonime)

EXTRÁS s. v. pasaj.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ex ext extr extra

Cuvinte se termină cu literele: as ras tras xtras