extraversiune
EXTRAVERSIÚNE s.f. 1. Înclinaţie psihologică deosebită către lucrurile din afara eului propriu, către ambianţa fizică socială. ♦ Îndreptare a libidoului în afara propriei persoane. 2. Întoarcere pe dos a unui organ cavitar. [Var. extroversie, extroversiune s.f. / < fr. extraversion].
(Dicţionar de neologisme)
EXTRAVERSIÚNE s. f. 1. înclinaţie psihologică deosebită către lucrurile din afara eului propriu, către ambianţa socială. ♢ orientare a libidoului în afara propriei persoane. 2. revărsare în afară a unui organ cavitar. (< fr. extraversion)
(Marele dicţionar de neologisme)
extraversiúne s. f., pl. extraversiúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
EXTRAVERSIÚNE s. f. 1. înclinaţie psihologică deosebită către lucrurile din afara eului propriu, către ambianţa socială. ♢ orientare a libidoului în afara propriei persoane. 2. revărsare în afară a unui organ cavitar. (< fr. extraversion)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)