extremă dex - definiţie, sinonime, conjugare
EXTRÉM, -Ă, extremi, -e, adj., subst. I. Adj. 1. Foarte mare, exagerat. ♢ Loc. adv. La extrem = până la ultima limită, peste măsură. ♦ (Adverbial; urmat de determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, prea, extraordinar de... 2. Foarte grav. ♦ (Despre mijloace terapeutice, soluţii, remedii etc.) Foarte energic, întrebuinţat numai în împrejurări deosebit de grave; radical, drastic. 3. Aşezat în punctul cel mai îndepărtat, la capăt, la vârf, la margine. 4. Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile pe care le poate avea o mărime. II. S.f. 1. Margine, limită, capăt (foarte îndepărtat) ♢ Expr. A trece de la (sau a cădea dintr-)o extremă la (sau într-)alta = a trece de la o atitudine (exagerată) la alta opusă (dar tot exagerată). ♦ Extremă dreaptă (sau stângă) = partid sau fracţiune politică dintr-un partid, dintr-o adunare etc., care se situează pe poziţii extremiste de dreapta (sau de stânga); parte ultraradicală, exagerată de dreapta (sau de stânga) a spectrului politic. 2. Valoarea cea mai mare sau cea mai mică a unei mărimi. 3. Jucător care ocupă locul lateral cel mai înaintat din stânga sau din dreapta într-o echipă de fotbal, de handbal sau de hochei. III. (Mat.) 1. S.m. Primul şi ultimul termen al unei proporţii. 2. S.n. Maximul sau minimul unei funcţii. – Din fr. extrême, lat. extremus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EXTRÉM ~ă (~i, ~e) 1) Care este la cel mai înalt grad; foarte intens. Frumuseţe ~ă. Răutate ~ă. 2) Care termină un spaţiu, o durată etc.; aflat la cel mai îndepărtat punct; ultim. Limită ~ă. /<fr. extréme, lat. extremus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EXTRÉM//Ă ~e f. 1) Partea cea mai îndepărtată a unei suprafeţe; limită; margine; capăt. ♢ A cădea dintr-o ~ în alta a trece de la o atitudine exagerată la alta, tot exagerată. 2) sport Jucător al unei echipe de fotbal, hochei sau handbal, care ocupă locul cel mai înaintat din stânga sau din dreapta. /<fr. extréme, lat. extremus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EXTRÉM, -Ă adj. 1. Aşezat, situat în punctul cel mai îndepărtat; de la capăt; la vârf. 2. Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile posibile ale unei mărimi. 3. (Fig.; despre doctrine, idei politice etc.) Situat pe poziţiile cele mai neconciliatoare. 4. Foarte mare, exagerat. ♦ (Despre remedii etc.) Foarte energic, folosit doar în cazuri desperate. // s.m. (Mat.) Primul şi ultimul termen al unei proporţii. ♦ Valoarea extremă, maximă şi minimă, a unei funcţii; extremum. // s.f. 1. Margine; limită ultimă. ♢ A trece de la o extremă la alta = a trece de pe o poziţie pe alta diametral opusă. 2. Cea mai mare sau cea mai mică valoare a unei mărimi. 3. Jucător care ocupă locul cel mai înaintat din stânga sau din dreapta în formaţia de joc a unei echipe de fotbal, de handbal sau de hochei. [Var. estrem, -ă adj. / cf. fr. extrême, lat. extremus < exterus – din afară].
(Dicţionar de neologisme)

EXTRÉM, -Ă I. adj. 1. situat în punctul cel mai îndepărtat; de la capăt; la vârf. 2. care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile posibile ale unei mărimi. 3. (fig.; despre doctrine, idei politice etc.) pe poziţiile cele mai neconciliatoare. 4. foarte mare, exagerat. ♢ (despre remedii etc.) foarte energic, doar în cazuri desperate. II. s. m. (mat.) primul şi ultimul termen al unei proporţii. III. s. n. 1. (mat.) valoarea extremă, maximă şi minimă, a unei funcţii. 2. numărătorul primului raport şi numitorul celui de-al doilea într-o proporţie. IV. s. f. 1. margine; limită ultimă. o a trece de la o ~ la alta = a trece de pe o poziţie pe alta diametral opusă; ~ dreaptă (sau stângă) = grup politic care se manifestă prin idei şi acţiuni ultraradicale, exagerate şi rigide. 2. cea mai mare sau cea mai mică valoare a unei mărimi. 3. jucător care ocupă locul cel mai înaintat din stânga sau din dreapta în formaţia de jos a unei echipe de fotbal, de handbal sau de hochei. (< fr. extrême, lat. extremus)
(Marele dicţionar de neologisme)

extremă, extreme s.f. (intl.) buzunar lateral. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

extrém adj. m., (mat.) s. m., pl. extrémi; f. sg. extrémă, pl. extréme
(Dicţionar ortografic al limbii române)

extrém (mat.) s. n., pl. extréme
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
EXTRÉM adj., adv. 1. adj. terminal. (Parte ~ a unui obiect.) 2. adj. v. drastic. 3. adv. v. foarte. 4. adv. deosebit, excepţional, extraordinar, foarte, grozav, teribil. (~ de bun.)
(Dicţionar de sinonime)

EXTRÉMĂ s. 1. v. extremitate. 2. (SPORT) aripă. (Joacă ~ stângă, la fotbal.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ex ext extr extre extrem

Cuvinte se termină cu literele: ma ema rema trema xtrema