ezitare dex - definiţie, sinonime, conjugare
EZITÁ , ezit, vb. I. Intranz. şi tranz. A sta la îndoială în luarea unei hotărâri; a şovăi, a se codi, a pregeta. – Din fr. hésiter, lat. haesitare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EZITÁRE, ezitări, s.f. Faptul de a ezita; şovăială, nehotărâre, codeală, codire. – V. ezita.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A EZITÁ ezít intranz. A nu se putea hotărî; a sta la îndoială; a oscila; a pendula; a balansa; a cumpăni; a şovăi. /<fr. hésiter, lat. haesitare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ezitá (ezitát, ezitát), vb. – A şovăi, a oscila. Fr. hésiter. – Der. ezitant, adj., din fr. hésitant; ezitaţi(un)e, s.f., din fr. hésitation.
(Dicţionarul etimologic român)

EZITÁ vb. I. intr., tr. A şovăi, a se îndoi. [P.i. ezit 3,6 -tă. / < fr. hésiter, cf. lat. haesitare – a fi încurcat].
(Dicţionar de neologisme)

EZITÁRE s.f. Faptul de a ezita; şovăială, nehotărâre. [< ezita].
(Dicţionar de neologisme)

EZITÁ vb. intr., tr. a sta la îndoială, a şovăi, a se codi. (< fr. hésiter, lat. haesitare)
(Marele dicţionar de neologisme)

ezitá vb., ind. prez. 1 sg. ezít, 3 sg. şi pl. ezítă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ezitáre s. f., g.-d. art. ezitării, pl. ezitări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
EZITÁ vb. 1. a se codi, a pregeta, a şovăi, (înv. şi reg.) a se îndoi, (reg.) a se îngăima, a se nedumeri, a se tântăvi, (Mold.) a se cioşmoli, (prin Olt.) a se scârciumi, (înv.) a se cruţa, a lipsi, (fig.) a oscila, (înv. fig.) a se atârna, a se cumpăni, a se legăna. (A ~ să se ducă acolo.) 2. a aştepta, a şovăi. (N-a mai ~ o clipă şi ...)
(Dicţionar de sinonime)

EZITÁRE s. 1. codeală, codire, fluctuaţie, îndoială, nehotărâre, pregetare, şovăială, şovăire, (livr.) indecizie, (pop.) preget, (fig.) oscilare, oscilaţie. (~ în luarea unei decizii.) 2. v. nesiguranţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ez ezi ezit ezita ezitar

Cuvinte se termină cu literele: re are tare itare zitare