eşuare

EŞUÁRE, eşuări, s.f. Acţiunea de a eşua şi rezultatul ei. [Pr.: -şu-a-] – V. eşua.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EŞUÁRE s.f. Acţiunea de a eşua şi rezultatul ei; (spec.; mar.) împotmolire a unei nave în nisip. [< eşua].
(Dicţionar de neologisme)

eşuáre s. f. (sil. -şu-a-), g.-d. art. eşuării (sil. -şu-ă-); pl. eşuări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Antonime:
Eşuare ≠ reuşire
(Dicţionar de antonime)