fâșâială

FÂSÂIÁLĂ, fâsâieli, s.f. Faptul de a fâsâi; zgomot şuierător produs de ieşirea unui gaz printr-un orificiu strâmt; fâsâit, fâsâitură. [Pr.: -sâ-ia-. – Var.: fâsăiálă s.f.] – Fâsâi + suf. -eală.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÂŞÂIÁLĂ, fâşâieli, s.f. Fâşâire; fâşâit. [Pr.: -şâ-ia-. – Var.: fâşăiálă s.f.] – Fâşâi + suf. -eală.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÂSĂIÁLĂ s.f. v. fâsâială.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÂŞĂIÁLĂ s.f. v. fâşâială.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

fâsâiálă s. f., g.-d. art. fâsâiélii; pl. fâsâiéli
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fâşâiálă s. f., g.-d. art. fâşâiélii; pl. fâşâiéli
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FÂSÂIÁLĂ s. v. fâsâitură.
(Dicţionar de sinonime)

FÂSÂIÁLĂ s. v. gaz, pârţ, vânt.
(Dicţionar de sinonime)

FÂŞÂIÁLĂ s. v. fâşâit.
(Dicţionar de sinonime)