fâșâire dex - definiţie, sinonime, conjugare
FÂSÂÍ, fấsâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre gaze) A produce un zgomot şuierător şi surd la ieşirea cu presiune printr-un orificiu strâmt. 2. (Despre unele fiinţe) A sufla (pe nas) cu putere, a scoate (pe nas) sunete şuierătoare. Gâscanul fâsâie. [Var.: fâsăí vb. IV] – Fâs + suf. -âi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÂSÂÍRE, fâsâiri, s.f. (Rar) Acţiunea de a fâsâi şi rezultatul ei. [Var.: fâsăíre s.f.] – V. fâsâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÂŞÂÍ, fấşâi, vb. IV. Intranz. A produce zgomotul caracteristic frunzelor mişcate de vânt, al hârtiei răsfoite, al mişcării unei ţesături de mătase etc. [Var.: fâşăí, fâşií vb. IV] – Fâş1 + suf. -âi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÂŞÂÍRE, fâşâiri, s.f. Acţiunea de a fâşâi; fâşâială; fâşâit. – V. fâşâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÂSĂÍRE s.f. v. fâsâire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÂŞĂÍ vb. IV v. fâşâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FÂSÂÍ fâsâi intranz. 1) (despre gaze ieşite sub presiune printr-un orificiu strâmt) A produce un zgomot şuierător şi înăbuşit; a face „fâs”; a sfârâi. 2) (despre fiinţe) A produce sunete şuierătoare caracteristice. /Din fâs + suf. ~âi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A FÂŞÂÍ pers. 3 fâşie intranz. (despre frunze, hârtie, ţesături uşoare etc.). A produce un zgomot uşor; a face „fâş-fâş”. /fâş + suf. ~âi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fâsâi, fâsâi v.r. 1. a se dezumfla. 2. a dezamăgi, a nu se ridica la nivelul aşteptărilor. 3. a-şi pierde calităţile iniţiale. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

fâsâí vb., ind. şi conj. prez. 3 fâsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fâsâíre s. f., g.-d. art. fâsâírii; pl. fâsâíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fâşâí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. fâşâie, imperf. 3 sg. fâşâiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fâşâíre s. f., g.-d. art. fâşâírii; pl. fâşâíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FÂSÂÍ vb. 1. v. şuiera. 2. v. sâsâi. (Lemnele ~ în sobă.) 3. (reg.) a forcoti. (Un obiect înfierbântat aruncat în apă ~.)
(Dicţionar de sinonime)

FÂSÂÍRE s. v. fâsâitură.
(Dicţionar de sinonime)

FÂŞÂÍRE s. v. fâşâit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fa fas fasa fasai fasair

Cuvinte se termină cu literele: re ire aire saire asaire