fâșâit dex - definiţie, sinonime, conjugare
FÂSÂÍ, fấsâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre gaze) A produce un zgomot şuierător şi surd la ieşirea cu presiune printr-un orificiu strâmt. 2. (Despre unele fiinţe) A sufla (pe nas) cu putere, a scoate (pe nas) sunete şuierătoare. Gâscanul fâsâie. [Var.: fâsăí vb. IV] – Fâs + suf. -âi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÂŞÂÍ, fấşâi, vb. IV. Intranz. A produce zgomotul caracteristic frunzelor mişcate de vânt, al hârtiei răsfoite, al mişcării unei ţesături de mătase etc. [Var.: fâşăí, fâşií vb. IV] – Fâş1 + suf. -âi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÂSĂÍ vb. IV v. fâsâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÂŞĂÍ vb. IV v. fâşâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÂSÂÍT, fâsâituri, s.n. Fâsâială. [Var.: fâsăít s.n.] – V. fâsâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÂSĂÍT s.n. v. fâsâit.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÂŞÂÍT s.n. Faptul de a fâşâi; zgomot produs de frunzele mişcate de vânt, de iarba tăiată de coasă, de hârtia răsfoită, de mişcarea unei ţesături de mătase; fâşâitură. [Var.: fâşiít s.n.] – V. fâşâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FÂSÂÍ fâsâi intranz. 1) (despre gaze ieşite sub presiune printr-un orificiu strâmt) A produce un zgomot şuierător şi înăbuşit; a face „fâs”; a sfârâi. 2) (despre fiinţe) A produce sunete şuierătoare caracteristice. /Din fâs + suf. ~âi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A FÂŞÂÍ pers. 3 fâşie intranz. (despre frunze, hârtie, ţesături uşoare etc.). A produce un zgomot uşor; a face „fâş-fâş”. /fâş + suf. ~âi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fâsâi, fâsâi v.r. 1. a se dezumfla. 2. a dezamăgi, a nu se ridica la nivelul aşteptărilor. 3. a-şi pierde calităţile iniţiale. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

fâsâí vb., ind. şi conj. prez. 3 fâsâie, imperf. 3 sg. fâsâiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fâşâí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. fâşâie, imperf. 3 sg. fâşâiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fâsâít s. n., pl. fâsâíturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fâşâít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FÂSÂÍ vb. 1. v. şuiera. 2. v. sâsâi. (Lemnele ~ în sobă.) 3. (reg.) a forcoti. (Un obiect înfierbântat aruncat în apă ~.)
(Dicţionar de sinonime)

FÂSÂÍT s. v. fâsâitură.
(Dicţionar de sinonime)

FÂŞÂÍT s. 1. v. foşnet. 2. fâşâială, fâşâire, fâşâitură, foşnet, foşnire, foşnit, foşnitură. (~ul ziarului.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fa fas fasa fasai

Cuvinte se termină cu literele: it ait sait asait