fâl dex - definiţie, sinonime, conjugare

fâl

FÂL interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de fâlfâitul aripilor unei păsări. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÂL interj. (se foloseşte, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de mişcarea aripilor păsărilor). /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fîl interj. – Exprimă zgomotul făcut de aripi în zbor. Creaţie expresivă. Pentru valoarea expresivă a grupului f-l, cf. Iordan, BF, II, 170. – Der. fîlfîi, vb. (a da din aripi; a flutura; a pîlpîi; a se bîlbîi), cf. sl. fŭflati „a fi peltic”, ca şi celelalte formaţii expresive din rom. bîlbîi, pîlpîi, mormăi, etc.; fîlfîială, s.f. (acţiunea de a fîlfîi, fluturare; gîngăveală); fîlfîit, s.n. (fîlfîială; gîngăveală); fîlfîitor, adj. (care dă din aripi; care pîlpîie; care flutură; care se bîlbîie); folfăi, vb. (a bîigui, a molfăi, a bolborosi); folfăit, s.n.; folfăială, s.f.; folfăitură, s.f. (molfăială, bîiguială); fonf, s.m. (bîlbîit, gîngav), cf. sl. fŭlfją „a se bîlbîi”; fonfăi, vb. (a fi gîngav, a bîigui); fălălăi, vb. (a bîzîi), cf. Iordan, BF, II, 173. Cf. farf-, ferfeli.
(Dicţionarul etimologic român)

fâl/fâl-fâl interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: fa

Cuvinte se termină cu literele: al