fâlfâit dex - definiţie, sinonime, conjugare
FÂLFÂÍ, pers. 3 fấlfâie, vb. IV. 1. Intranz. (Despre păsări) A da din aripi, producând zgomotul caracteristic care însoţeşte zborul. 2. Intranz. şi tranz. A (se) legăna (o pânză, un steag, o batistă etc.) în bătaia vântului sau prin mişcarea mâinii; a flutura. 3. Intranz. (Despre o flacără) A pâlpâi. [Var.: fâlfăí vb. IV] – Fâl + f[âl] + suf. -âi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÂLFÂÍT s.n. Fâlfâire. – V. fâlfâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÂLFĂÍ vb. IV v. fâlfâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FÂLFÂÍ pers. 3 fâlfâie intranz. 1) (despre păsări) A bate din aripi în timpul zborului, producând un zgomot caracteristic. 2) (despre pânze, drapele etc.) A se mişca neregulat în diferite direcţii; a flutura. /Din fâl
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE FÂLFÂÍ mă fâlfâi intranz. fam. A rosti neclar unele sunete (din cauza lipsei dinţilor). /Din fâl
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fâlfâí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. fâlfâie, imperf. 3 sg. fâfâiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fâlfâít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FÂLFÂÍ vb. 1. (rar) a pâlpâi, a sfârâi, (Bucov.) a păbâi. (O pasăre ~ din aripi.) 2. v. flutura. 3. a agita, a clătina, a flutura, (înv. şi reg.) a pălăi, a pălălăi, (reg.) a mătăhăi, a mătălăi. (A ~ batista.)
(Dicţionar de sinonime)

FÂLFÂÍT s. bătaie, fâlfâială, fâlfâire, fâlfâitură, fluturare, fluturat, (rar) scuturare, scuturat, sfârâitură. (~ de aripi.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fa fal falf falfa falfai

Cuvinte se termină cu literele: it ait fait lfait alfait