FANÁR, fanare, s.n. (Înv.) Felinar. [Var.: fânár s.n.] – Din ngr. fanári.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FÂNÁR s.n. v. fanar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FANÁR ĕ n. Lampă de gaz portativă, folosită în afara încăperilor. /
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
fanár (fanáre), s.n. – 1. Lanternă; felinar. – 2. Cartier grecesc din Constantinopole. – Var. (Mold.) fînar. Mr. fînare. Ngr. φανάρι (Ronzevalle 125; Gáldi, Dict., 187), din lat. fanarium, cf. tc., alb., bg. faner. Este dublet de la fanal, s.n. (felinar), din it. fanale, fr. fanal. – Der. fanaragiu, s.m. (angajat care aprindea felinarele din iluminatul public), din tc. fenarci (Şeineanu, II, 167); fînăraş, s.m. (Mold., licurici); fanariot, s.m. (grec din Constantinopole aparţinînd aristocraţiei din Fanar, care a ocupat funcţii pe cît de numeroase pe atît de importante în Munt. şi Mold., în sec. XVII şi XVIII), din ngr. φαναριώτης; fanariot, adj. (referitor la fanariot sau la epoca de la 1711 la 1821, în istoria română); fanariotic(esc), adj. (înv., referitor la fanarioţi); fanariotism, s.n. (politică proprie exploatatorilor venetici); fanariotiza, vb. (a greciza). Cf. felinar.
(Dicţionarul etimologic român)
fanár s. n., pl. fanáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FANÁR s. v. crâng, felinar, lampă, prâsnel.
(Dicţionar de sinonime)
FÂNÁR s. v. felinar, lampă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FÂNÁR s.n. v. fanar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
fanár (fanáre), s.n. – 1. Lanternă; felinar. – 2. Cartier grecesc din Constantinopole. – Var. (Mold.) fînar. Mr. fînare. Ngr. φανάρι (Ronzevalle 125; Gáldi, Dict., 187), din lat. fanarium, cf. tc., alb., bg. faner. Este dublet de la fanal, s.n. (felinar), din it. fanale, fr. fanal. – Der. fanaragiu, s.m. (angajat care aprindea felinarele din iluminatul public), din tc. fenarci (Şeineanu, II, 167); fînăraş, s.m. (Mold., licurici); fanariot, s.m. (grec din Constantinopole aparţinînd aristocraţiei din Fanar, care a ocupat funcţii pe cît de numeroase pe atît de importante în Munt. şi Mold., în sec. XVII şi XVIII), din ngr. φαναριώτης; fanariot, adj. (referitor la fanariot sau la epoca de la 1711 la 1821, în istoria română); fanariotic(esc), adj. (înv., referitor la fanarioţi); fanariotism, s.n. (politică proprie exploatatorilor venetici); fanariotiza, vb. (a greciza). Cf. felinar.
(Dicţionarul etimologic român)
fanár s. n., pl. fanáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FANÁR s. v. crâng, felinar, lampă, prâsnel.
(Dicţionar de sinonime)
FÂNÁR s. v. felinar, lampă.
(Dicţionar de sinonime)