fâneață

FÂNEÁŢĂ, fâneţe, s.f. Teren pe care creşte (în mod natural sau prin cultivare) iarba pentru fân; fânărie, fânaţ. – Fân + suf. -eaţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÂNEÁŢĂ fânéţe f. Loc unde creşte iarbă pentru fân. /fân + suf. ~eaţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fâneáţă s. f., g.-d. art. fânéţei; pl. fânéţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FÂNEÁŢĂ s. cositură, fânaţ, (Transilv. şi Ban.) prat. (Loc de ~.)
(Dicţionar de sinonime)