FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formaţie onomatopeică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A FÂRNÂÍ fârnâi intranz. 1) (despre oameni cu defecte în rostire) A rosti neclar unele sunete nazale; a vorbi pe nas; a fonfăi. 2) A face zgomot în timpul respiraţiei din cauza nasului înfundat. [Sil. -nâ-i] /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
fârnâí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. fârnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FÂRNÂÍ vb. v. fonfăi.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A FÂRNÂÍ fârnâi intranz. 1) (despre oameni cu defecte în rostire) A rosti neclar unele sunete nazale; a vorbi pe nas; a fonfăi. 2) A face zgomot în timpul respiraţiei din cauza nasului înfundat. [Sil. -nâ-i] /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FÂRNÂÍ vb. v. fonfăi.
(Dicţionar de sinonime)