fâsă dex - definiţie, sinonime, conjugare
FẤSĂ, fâse, s.f. Nume dat mai multor specii de păsări migratoare mici (asemănătoare cu ciocârlia), de culoare cafenie-cenuşie, cu pântecele albicios, care aleargă mişcându-şi în permanenţă coada (Anthus). – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÁŞĂ, feşi, s.f. 1. Bucată lungă şi îngustă de pânză cu care se înfăşoară strâns copiii mici, peste scutece. ♢ Expr. Din (sau în) faşă = (de) pe vremea când era copil mic; p. ext. de când se ştie, de la început. Abia ieşit din faşă = foarte tânăr, încă copil. 2. Fâşie lungă şi îngustă de tifon cu care se bandajează rănile. [Pl. şi: feşe] – Lat. fascia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÂS//Ă ~e f. Pasăre migratoare, de talie mica, asemănătoare cu ciocârlia, care umblă alergând şi mişcându-şi necontenit coada. / Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FÁŞĂ feşi f. 1) Fâşie de pânză cu care se înfăşoară copiii mici peste scutece. ♢ Din (sau în) ~ din primele momente ale vieţii. Abia ieşit din ~ foarte tânăr. A ieşi din ~ a depăşi vârsta copilăriei. 2) Fâşie de tifon folosită pentru pansare; bandaj. [G.-D. feşii] /<lat. fascia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fáşă (-ắşi), s.f. – 1. Bucată îngustă de pînză, bandă. – 2. Scutec. – Mr. faşe, megl. faşă, istr. foşa. Lat. fascia (Puşcariu 585; Candrea-Dens., 533; REW 3208; Pascu, I, 83; DAR); cf. alb. fašë (Miklosich, Alb. F., II, 22; Philippide, II, 641 şi DAR citează numai alb. faškje), it. fascia (sard. faša), prov. faissa, fr. faisse, sp. faja (astorg. facha), port. faixa. Der. fîşie (var. făşie), s.f. (faşă, bandă; scutec), prin încrucişare cu formaţia expresivă fîşii; făşioară, s.f. (fîşie mică) s-a întrebuinţat artificial în sec. XIX (şi în forma făscioară), cu sensul de „fascicul, broşură” (după REW 3212, direct din lat. fascĭola); sfîşia, vb. (a rupe cu ghearele; a face bucăţi); sfîşietor, adj. (care sfîşie). – Din rom. provine bg. faša, vaša „şiret” (Capidan, Raporturile, 195; Bernard 21), pe care Romanski 103 şi Mladenov 660 îl der. de la un lat. fascis. Cf. înfăşa, înfăşura.
(Dicţionarul etimologic român)

fâsă s. f., g.-d. art. fâsei; pl. fâse
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fáşă s. f., art. fáşa, g.-d. art. féşii; pl. feşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FÂSĂ s. v. zvârlugă.
(Dicţionar de sinonime)

FÁŞĂ s. v. pansament.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fa fas

Cuvinte se termină cu literele: sa asa