fățări

FĂTÁRE, fătări, s.f. Fătat. – V. făta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FĂŢĂRÍ, făţăresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se preface, a se făţărnici. – Din făţare (înv. „făţărnicie” < faţă).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE FĂŢĂR//Í mă ~ésc intranz. pop. v. A SE FĂŢĂRNICI. /Din făţare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FĂŢ//ÁRE ~ări f. Loc special amenajat pentru treierat; arie /<lat. facialis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fătáre s. f., g.-d. art. fătării; pl. fătări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

făţărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. făţărésc, imperf. 3 sg. făţăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. făţăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

făţáre s.f. (reg.) 1. faţă de arie, locul unde se treieră cerealele. 2. faţă de masă; pânzătură, măsăriţă, pomeselnic. 3. (înv.) făţărnicie, făţărie, prefăcătorie, ipocrizie.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
FĂTÁRE s. fătat, naştere, parturiţie. (~ unui mânz.)
(Dicţionar de sinonime)