fățuit

FĂŢUÍ, făţuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A netezi, a lustrui suprafaţa unui obiect (prin cioplire, prin frecare etc.); p. gener. a da aspect frumos (suprafeţei) unui lucru. ♦ Spec. A netezi tencuiala aşternută pe un element de construcţie. 2. (În industria tăbăcăriei) A curăţa pielea de ultimele impurităţi rămase după cenuşărit. 3. Fig. (Pop.) A pălmui pe cineva. – Faţă + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FĂŢUÍT¹ s.n. Făţuire. – V. făţui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FĂŢUÍT², -Ă, făţuiţi, -te, adj. (Despre obiecte) Cu suprafaţa netezită, lustruită, cu aspect frumos; (despre suprafaţa unei construcţii) cu tencuiala netezită. – V. făţui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FĂŢU//Í ~iésc tranz. 1) (suprafeţe) A face să devină neted şi frumos (prin diferite operaţii). ~ un perete. 2) (piei după tăbăcire) A curăţa de impurităţi. 3) fam. (persoane) A bate cu palma peste faţă; a pălmui. /faţă + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE FĂŢU//Í mă ~iésc intranz. fam. A face (concomitent) schimb de palme peste faţă (cu cineva). /faţă + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

făţuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. făţuiésc, imperf. 3 sg. făţuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. făţuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

făţuít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FĂŢUÍ vb. 1. v. drişcui. 2. a netezi, a nivela, (pop.) a obli. (A ~ un perete.) 3. v. lustrui.
(Dicţionar de sinonime)

FĂŢUÍ vb. v. gelui, pălmui, rindela, rindelui.
(Dicţionar de sinonime)

FĂŢUÍT adj. 1. netezit, nivelat. (Zid ~.) 2. v. lus-truit.
(Dicţionar de sinonime)

FĂŢUÍT s. 1. v. drişcuire. 2. v. făţuire. 3. v. lustruire.
(Dicţionar de sinonime)

FĂŢUÍT s. v. geluire, rindelare, rindeluire, rindeluit.
(Dicţionar de sinonime)