făcătură dex - definiţie, sinonime, conjugare

făcătură

[Sinonime]
FĂCĂTÚRĂ, făcături, s.f. (Pop.; în superstiţii) Farmec, vrajă (făcută cuiva); mijloc întrebuinţat de vrăjitoare în farmecele sale. – Face + suf. -ătură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FĂCĂTÚR//Ă ~i f. pop. Procedeu magic căruia i se atribuie însuşiri supranaturale; vrăjitorie; fermecătorie. /a face + suf. ~ătură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

făcătură, făcături s.f. 1. plastografie, fals în acte. 2. lucrare artistică mediocră. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

făcătúră s. f., g.-d. art. făcătúrii; pl. făcătúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FĂCĂTÚRĂ s. v. descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fa fac faca facat facatu

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura atura catura