făcliuță

FĂCLIÚŢĂ, făcliuţe, s.f. Făclioară. [Pr.: -cli-u-] – Făclie + suf. -uţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

făcliúţă s.f. (sil. -cli-u-), g.-d. art. făcliúţei; pl. făcliúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FĂCLIÚŢĂ s. v. făclioară.
(Dicţionar de sinonime)