FĂINÁRE s.f. Boală a plantelor provocată de unele ciuperci parazite şi caracterizată prin apariţia la suprafaţa organelor atacate a unui strat făinos, alb-cenuşiu. [Pr.: -fă-i-] – Din făină.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FĂINÁRE f. Boală a plantelor, cauzată de ciuperci parazite, care se manifestă prin depuneri făinoase sub formă de pete brune-cenuşii pe lăstarii şi frunzele atacate. [Sil. fă-i-] /făină + suf. ~are
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
făinar, făinari s.m. (tox.) vânzător de droguri. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
făináre s. f. (sil. fă-i-), g.-d. art. făinării
(Dicţionar ortografic al limbii române)
făinăríe, făinăríi, s.f. (înv.) 1. prăvălie în care se vinde făină; depozit de făină. 2. feluri de făină.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
făinár2, făinári, s.m. (înv.) 1. negustor de făină. 2. căruţaş care transportă făina.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
FĂINÁRE s. (FITOP.) oidium. (~ viţei de vie.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FĂINÁRE f. Boală a plantelor, cauzată de ciuperci parazite, care se manifestă prin depuneri făinoase sub formă de pete brune-cenuşii pe lăstarii şi frunzele atacate. [Sil. fă-i-] /făină + suf. ~are
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Alte dicţionare)
făináre s. f. (sil. fă-i-), g.-d. art. făinării
(Dicţionar ortografic al limbii române)
făinăríe, făinăríi, s.f. (înv.) 1. prăvălie în care se vinde făină; depozit de făină. 2. feluri de făină.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
făinár2, făinári, s.m. (înv.) 1. negustor de făină. 2. căruţaş care transportă făina.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
FĂINÁRE s. (FITOP.) oidium. (~ viţei de vie.)
(Dicţionar de sinonime)