fălțui dex - definiţie, sinonime, conjugare
FĂLŢUÍ, fălţuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prelucra cu falţul pieile tăbăcite pentru a le reduce şi a le uniformiza grosimea. 2. A face unor scânduri, ţigle etc. un falţ (care să permită îmbinarea lor). ♦ A executa îmbinarea unor piese de tablă cu ajutorul falţului. 3. A îndoi şi a împături o coală de hârtie sau o tipăritură (în vederea manipulării, păstrării sau în vederea broşării ori a legării). – Din germ. falzen.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FĂLŢU//Í ~iésc tranz. 1) (piei tăbăcite) A prelucra cu falţul. 2) (scânduri, cărămizi, ţigle) A prevedea cu un falţ. 3) (coli imprimate) A împături într-o anumită ordine (pentru a broşa, a mânui mai uşor etc.) /<germ. falzen
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fălţui, fălţuiesc v.t. a istovi / a epuiza un partener de sex. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

fălţuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fălţuiésc, imperf. 3 sg. fălţuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. fălţuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FĂLŢUÍ vb. (TEHN.) a lămbui.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fa fal falt faltu

Cuvinte se termină cu literele: ui tui ltui altui