fălțuitor dex - definiţie, sinonime, conjugare

fălțuitor

FĂLŢUITÓR, -OÁRE, fălţuitori, -oare s. 1. S.m. şi f. Persoană calificată în operaţiile de fălţuire. 2. S.n. Unealtă (rindea specială, cuţit etc.) cu care se fălţuieşte. [Pr.: -ţu-i-] – Fălţui + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FĂLŢUIT//ÓR1 ~oáre n. 1) Rindea folosită la fălţuirea pieselor de lemn. 2) Instrument cu care se fălţuiesc colile unei tipărituri. [Sil. -ţu-i-] /a fălţui + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FĂLŢUITÓR2 ~i m. Muncitor specializat în operaţii de fălţuire. [Sil. -ţu-i-] /a fălţui + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fălţuitór (persoană) s. m. (sil. -ţu-i-), pl. fălţuitóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fălţuitór (unealtă) s. n. (sil. -ţu-i-), pl. fălţuitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: fa fal falt faltu faltui

Cuvinte se termină cu literele: or tor itor uitor tuitor