fălitor

FĂLITÓR, -OÁRE, fălitori, -oare, adj., s.m. şi f. (Înv.) (Persoană) care linguşeşte, (om) linguşitor. – Făli + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FĂLIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) şi substantival înv. (despre persoane) Care laudă în mod exagerat; care făleşte. /a făli + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fălitór adj. m., s. m., pl. fălitóri; f. sg. şi pl. fălitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)