făptuire dex - definiţie, sinonime, conjugare
FĂPTUÍ, făptuiesc, vb. IV. Tranz. A face, a săvârşi ceva; (în special) a comite o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracţiune. – Fapt + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FĂPTUÍRE, făptuiri, s.f. Acţiunea de a făptui şi rezultatul ei. – V. făptui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FĂPTU//Í ~iésc tranz. (acţiuni, mai ales reprobabile) A transpune în fapt; a face să aibă loc; a săvârşi; a comite. /fapt + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

făptuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. făptuiésc, imperf. 3 sg. făptuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. făptuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

făptuíre s. f., g.-d. art. făptuírii; pl. făptuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FĂPTUÍ vb. v. comite.
(Dicţionar de sinonime)

FĂPTUÍRE s. v. comitere.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Făptuirenefăptuire
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: fa fap fapt faptu faptui

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire tuire ptuire