fărâmiță dex - definiţie, sinonime, conjugare
FĂRÂMÍŢĂ, fărâmiţe, s.f. Diminutiv al lui fărâmă; fărâmică. – Fărâmă + suf. -iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FĂRÂMIŢÁ, fărâmiţez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) preface în fărâmiţe, a (se) sfărâma în componente foarte mici. – Din fărâmiţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FĂRÂMÍŢ//Ă ~e f. (diminutiv de la fărâmă) Fărâmă mică. /fărâmă + suf. ~iţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A FĂRÂMIŢ//Á ~éz tranz. (corpuri fragile) A face să se fărâmiţeze. /Din fărâmiţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE FĂRÂMIŢ//Á se ~eáză intranz. A se transforma în fărâme; a se desface în bucăţi mici de tot. /Din fărâmiţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fărâmíţă s. f., g.-d. art. fărâmíţei; pl. fărâmíţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fărâmiţá vb., ind. prez. 1 sg. fărâmiţéz, 3 sg. şi pl. fărâmiţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FĂRÂMÍŢĂ s. fărâmică.
(Dicţionar de sinonime)

FĂRÂMIŢÁ vb. v. mărunţi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fa far fara faram farami

Cuvinte se termină cu literele: ta ita mita amita ramita