fărâmițare dex - definiţie, sinonime, conjugare
FĂRÂMIŢÁ, fărâmiţez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) preface în fărâmiţe, a (se) sfărâma în componente foarte mici. – Din fărâmiţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FĂRÂMIŢÁRE, fărâmiţări, s.f. Acţiunea de a (se) fărâmiţa şi rezultatul ei. – V. fărâmiţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FĂRÂMIŢ//Á ~éz tranz. (corpuri fragile) A face să se fărâmiţeze. /Din fărâmiţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE FĂRÂMIŢ//Á se ~eáză intranz. A se transforma în fărâme; a se desface în bucăţi mici de tot. /Din fărâmiţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fărâmiţá vb., ind. prez. 1 sg. fărâmiţéz, 3 sg. şi pl. fărâmiţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fărâmiţáre s. f., g.-d. art. fărâmiţării; pl. fărâmiţări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FĂRÂMIŢÁ vb. v. mărunţi.
(Dicţionar de sinonime)

FĂRÂMIŢÁRE s. v. mărunţire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fa far fara faram farami

Cuvinte se termină cu literele: re are tare itare mitare