fărâmițat dex - definiţie, sinonime, conjugare
FĂRÂMIŢÁ, fărâmiţez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) preface în fărâmiţe, a (se) sfărâma în componente foarte mici. – Din fărâmiţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FĂRÂMIŢÁT1 s.n. Fărâmiţare. – V. fărâmiţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FĂRÂMIŢÁT2, -Ă, fărâmiţaţi, -te, adj. Care s-a prefăcut în fărâmiţe, care s-a sfărâmat în componente foarte mici. – V. fărâmiţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FĂRÂMIŢ//Á ~éz tranz. (corpuri fragile) A face să se fărâmiţeze. /Din fărâmiţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE FĂRÂMIŢ//Á se ~eáză intranz. A se transforma în fărâme; a se desface în bucăţi mici de tot. /Din fărâmiţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fărâmiţá vb., ind. prez. 1 sg. fărâmiţéz, 3 sg. şi pl. fărâmiţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fărâmiţát s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FĂRÂMIŢÁ vb. v. mărunţi.
(Dicţionar de sinonime)

FĂRÂMIŢÁT adj. v. mărunţit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fa far fara faram farami

Cuvinte se termină cu literele: at tat itat mitat amitat