fătătoare

FĂTĂTOÁRE, (1) fătătoare, adj., (2) fătători, s.f. 1. Adj. (Despre femelele animalelor mamifere) Care este aptă să fete. ♦ (Pop.; substantivat, f.) Organul genital al unor animale-femele. 2. S.f. (Pop.) Loc unde fată animalele. – Făta + suf. -ătoare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FĂTĂTOÁRE¹ ~ adj. şi substantival (despre femelele animalelor mamifere) Care este aptă să fete. /a făta + suf. ~ătoare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FĂTĂT//OÁRE² ~óri f. pop. 1) Loc special amenajat unde fată animalele. 2) Organ genital al unor animale-femele. /a făta + suf. ~ătoare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fătătoáre adj. f., pl. fătătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fătătoáre s. f., g.-d. art. fătătórii; pl. fătătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fătătoáre² adj. f. sg. sau s.f. sg. (reg.) vacă, oaie, iapă, scroafă, capră aptă pentru reproducere, bună de prăsilă; mulgare, mulzare, mânzare, sugare, aplecătoare, matcă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Antonime:
Fătătoare ≠ stearpă
(Dicţionar de antonime)