făurire

FĂURÍ, făuresc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a înfăptui, a construi, a face. 2. Spec. (Înv.) A prelucra (prin forjare cu ciocanul) un metal; p. ext. a fabrica. [Pr.: fă-u-] – Din faur².
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FĂURÍRE s.f. Acţiunea de a făuri şi rezultatul ei; creare, înfăptuire, construire. [Pr.: fă-u-] – V. făuri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FĂUR//Í ~ésc tranz. 1) poet. A concepe şi a transforma în fapt printr-un efort creator. 2) înv. (metale) A prelucra la cald sau la rece, bătând cu ciocanul (pentru a da o formă definită). [Sil. fă-u-] /Din faur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

făurí vb. (sil. fă-u-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. făurésc, imperf. 3 sg. făureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. făureáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

făuríre s. f. (sil. fă-u-), g.-d. art. făurírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FĂURÍ vb. 1. a crea, a înfăptui, a întemeia, a realiza. (A ~ un stat naţional unitar.) 2. v. realiza.
(Dicţionar de sinonime)

FĂURÍRE s. 1. creare, înfăptuire, întemeiere, reali-zare. (~ unui stat naţional unitar.) 2. v. realizare.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A făuri ≠ a distruge
(Dicţionar de antonime)