FÁBRICĂ, fabrici, s.f. Întreprindere industrială care foloseşte un sistem de maşini şi de instalaţii tehnice în vederea executării operaţiilor de transformare a materiei prime în produse finite, în serie şi în cantităţi mari. ♢ Expr. (Fam.) A lua (pe cineva) în fabrică = a certa, a reproşa, a cere socoteală (cuiva); a bate (pe cineva). A intra în fabrica cuiva = a fi certat de cineva, a i se reproşa, a i se cere socoteală; a fi bătut de cineva. [Pl. şi: (pop.) făbrici] – Din fr. fabrique, rus. fabrika, germ. Fabrik.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce o marfă în serie şi în cantităţi mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confecţiona, a realiza. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FÁBRI//CĂ ~ci f. Întreprindere industrială care prelucrează materia primă transformând-o în produse finite. ~ de zahăr. ♢ A lua (pe cineva) în ~ lua pe cineva la rost. [G.-D. fabricii] /<fr. fabrique, germ. Fabrik
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A FABRICÁ fábric tranz. 1) (mărfuri, produse) A produce în serie, prelucrând materia primă (la o fabrică, la o uzină). 2) fig. depr. A face în grabă şi necalitativ. ~ versuri. 3) fig. A crea în imaginaţie în mod arbitrar; a ticlui; a născoci; a inventa; a izvodi; a broda. /<fr. fabriquer, lat. fabricare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
fábrică (făbrici), s.f. – Întreprindere industrială. – Mr. fabrică. Lat. fabrica, prin intermediul it. fabbrica (după Sanzewitsch 202, din rus. fábrika). – Der. (din fr.) fabrica, vb.; fabricant, s.m.; fabricat, s.n., din germ. Fabrikat; fabricaţi(un)e, s.f. Forma mr. derivă de asemenea din it., ca ngr. φάμπριϰα, bg., tc. fabrika.
(Dicţionarul etimologic român)
FÁBRICĂ s.f. Întreprindere industrială în care se transformă materiile prime în produse, mai ales în bunuri de larg consum, în serie şi în cantităţi mari. [< fr. fabrique, rus. fabrika, cf. lat. fabrica].
(Dicţionar de neologisme)
FABRICÁ vb. I. tr. 1. A lucra, a confecţiona anumite obiecte prin prelucrarea unei materii prime. ♦ A lucra prin procedee mecanice (mai ales într-o fabrică). 2. (Peior.) A face ceva la repezeală; a născoci, a inventa. [P.i. fábric. / < fr. fabriquer, cf. lat. fabricare].
(Dicţionar de neologisme)
FÁBRICĂ s. f. întreprindere industrială în care se transformă materiile prime în produse (finite), în serie şi în cantităţi mari. (< fr. fabrique, rus. fabrika, germ. Fabrik)
(Marele dicţionar de neologisme)
FABRICÁ vb. tr. 1. a produce anumite obiecte prin prelucrarea unei materii prime într-o fabrică sau uzină. 2. (fam.) a face ceva la repezeală. ♢ (fig.) a născoci, a inventa. (< fr. fabriquer, lat. fabricare)
(Marele dicţionar de neologisme)
fabrica, fabric v.r. (tox.) a lua o nouă doză de drog pentru a îndepărta starea depresivă provocată de sindromul de sevraj. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
fábrică s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. fábricii; pl. fábrici
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fabricá vb. (sil. -bri-), ind. prez. 1 sg. fábric, 3 sg. şi pl. fábrică
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FÁBRICĂ s. v. uzină.
(Dicţionar de sinonime)
FABRICÁ vb. 1. a face, a produce. (Uzina ~ 100 de automobile pe zi.) 2. v. confecţiona.
(Dicţionar de sinonime)
FABRICÁ vb. v. inventa, născoci, plăsmui, scorni, ticlui.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce o marfă în serie şi în cantităţi mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confecţiona, a realiza. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A FABRICÁ fábric tranz. 1) (mărfuri, produse) A produce în serie, prelucrând materia primă (la o fabrică, la o uzină). 2) fig. depr. A face în grabă şi necalitativ. ~ versuri. 3) fig. A crea în imaginaţie în mod arbitrar; a ticlui; a născoci; a inventa; a izvodi; a broda. /<fr. fabriquer, lat. fabricare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
fábrică (făbrici), s.f. – Întreprindere industrială. – Mr. fabrică. Lat. fabrica, prin intermediul it. fabbrica (după Sanzewitsch 202, din rus. fábrika). – Der. (din fr.) fabrica, vb.; fabricant, s.m.; fabricat, s.n., din germ. Fabrikat; fabricaţi(un)e, s.f. Forma mr. derivă de asemenea din it., ca ngr. φάμπριϰα, bg., tc. fabrika.
(Dicţionarul etimologic român)
FÁBRICĂ s.f. Întreprindere industrială în care se transformă materiile prime în produse, mai ales în bunuri de larg consum, în serie şi în cantităţi mari. [< fr. fabrique, rus. fabrika, cf. lat. fabrica].
(Dicţionar de neologisme)
FABRICÁ vb. I. tr. 1. A lucra, a confecţiona anumite obiecte prin prelucrarea unei materii prime. ♦ A lucra prin procedee mecanice (mai ales într-o fabrică). 2. (Peior.) A face ceva la repezeală; a născoci, a inventa. [P.i. fábric. / < fr. fabriquer, cf. lat. fabricare].
(Dicţionar de neologisme)
FÁBRICĂ s. f. întreprindere industrială în care se transformă materiile prime în produse (finite), în serie şi în cantităţi mari. (< fr. fabrique, rus. fabrika, germ. Fabrik)
(Marele dicţionar de neologisme)
FABRICÁ vb. tr. 1. a produce anumite obiecte prin prelucrarea unei materii prime într-o fabrică sau uzină. 2. (fam.) a face ceva la repezeală. ♢ (fig.) a născoci, a inventa. (< fr. fabriquer, lat. fabricare)
(Marele dicţionar de neologisme)
fabrica, fabric v.r. (tox.) a lua o nouă doză de drog pentru a îndepărta starea depresivă provocată de sindromul de sevraj. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
fábrică s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. fábricii; pl. fábrici
(Dicţionar ortografic al limbii române)
fabricá vb. (sil. -bri-), ind. prez. 1 sg. fábric, 3 sg. şi pl. fábrică
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FÁBRICĂ s. v. uzină.
(Dicţionar de sinonime)
FABRICÁ vb. 1. a face, a produce. (Uzina ~ 100 de automobile pe zi.) 2. v. confecţiona.
(Dicţionar de sinonime)
FABRICÁ vb. v. inventa, născoci, plăsmui, scorni, ticlui.
(Dicţionar de sinonime)