fabulă dex - definiţie, sinonime, conjugare
FÁBULĂ, fabule, s.f. Scurtă povestire alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, folosind procedeul personificării animalelor, plantelor şi lucrurilor, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalităţi sau greşeli cu scopul de a le îndrepta. ♦ Istorisire, prezentare a unei fapte imaginare ca reală; p. ext. minciună. – Din fr. fabulation, lat. fabulatio.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minţi. – Din fr. fabuler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÁBUL//Ă ~e f. 1) Creaţie literară alegorică, de obicei în versuri, în care sunt satirizate unele moravuri umane prin procedeul personificării. 2) Povestire în care elementele imaginare nu se disting de cele reale. 3) rar Subiectul unei opere literare. /<lat. fabula
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A FABUL//Á ~éz tranz. A inventa scurte povestiri alegorice, folosind procedeul personificării. /<fr. fabuler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fábulă (fábule), s.f. – Povestire scurtă alegorică. Lat. fabula (sec. XIX). – Der. (din fr.) fabulist, s.m.; fabulos, adj.; fabulaţi(un)e, s.f.; confabula, vb. refl. Cf. faulă.
(Dicţionarul etimologic român)

FÁBULĂ s.f. 1. Istorioară alegorică, de obicei în versuri, în care sunt satirizate anumite moravuri şi deprinderi, folosindu-se procedeul personificării animalelor sau lucrurilor. 2. Subiectul, textura unei scrieri literare. ♦ Povestire în care nu se poate deosebi realul de invenţie, de născocire. [< lat. fabula].
(Dicţionar de neologisme)

FABULÁ vb. I. tr. A construi fabulaţii, a povesti întâmplări fantastice, imaginare. [< fr. fabuler].
(Dicţionar de neologisme)

FÁBULĂ s. f. 1. specie a genului epic, alegorică, (în versuri), în care sunt satirizate anumite moravuri şi deprinderi, prin procedeul personificării animalelor sau lucrurilor. ♢ scurtă naraţiune la care participă animale personificate. 2. subiectul, textura unei scrieri literare. ♢ povestire în care nu se poate deosebi realul de invenţie, de născocire. (< lat. fabula)
(Marele dicţionar de neologisme)

FABULÁ vb. tr. a imagina, a povesti fapte, întâmplări fantastice. (< fr. fabuler)
(Marele dicţionar de neologisme)

fábulă s. f., g.-d. art. fábulei; pl. fábule
(Dicţionar ortografic al limbii române)

fabulá vb., ind. prez. 1 sg. fabuléz, 3 sg. şi pl. fabuleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FÁBULĂ s. (LIT.) (pop.) tâlc. (O ~ de Esop.)
(Dicţionar de sinonime)

FÁBULĂ s. v. acţiune, afabulaţie, fabulaţie, intrigă, subiect.
(Dicţionar de sinonime)

FABULÁ vb. v. inventa, născoci, plăsmui, scorni, ticlui.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fa fab fabu fabul

Cuvinte se termină cu literele: la ula bula abula