fabulele
[Sinonime]
FÁBULĂ, fabule, s.f. Scurtă povestire alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, folosind procedeul personificării animalelor, plantelor şi lucrurilor, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalităţi sau greşeli cu scopul de a le îndrepta. ♦ Istorisire, prezentare a unei fapte imaginare ca reală; p. ext. minciună. – Din fr. fabulation, lat. fabulatio.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FÁBUL//Ă ~e f. 1) Creaţie literară alegorică, de obicei în versuri, în care sunt satirizate unele moravuri umane prin procedeul personificării. 2) Povestire în care elementele imaginare nu se disting de cele reale. 3) rar Subiectul unei opere literare. /<lat. fabula
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
fábulă (fábule), s.f. – Povestire scurtă alegorică. Lat. fabula (sec. XIX). – Der. (din fr.) fabulist, s.m.; fabulos, adj.; fabulaţi(un)e, s.f.; confabula, vb. refl. Cf. faulă.
(Dicţionarul etimologic român)
FÁBULĂ s.f. 1. Istorioară alegorică, de obicei în versuri, în care sunt satirizate anumite moravuri şi deprinderi, folosindu-se procedeul personificării animalelor sau lucrurilor. 2. Subiectul, textura unei scrieri literare. ♦ Povestire în care nu se poate deosebi realul de invenţie, de născocire. [< lat. fabula].
(Dicţionar de neologisme)
FÁBULĂ s. f. 1. specie a genului epic, alegorică, (în versuri), în care sunt satirizate anumite moravuri şi deprinderi, prin procedeul personificării animalelor sau lucrurilor. ♢ scurtă naraţiune la care participă animale personificate. 2. subiectul, textura unei scrieri literare. ♢ povestire în care nu se poate deosebi realul de invenţie, de născocire. (< lat. fabula)
(Marele dicţionar de neologisme)
fábulă s. f., g.-d. art. fábulei; pl. fábule
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FÁBULĂ s. (LIT.) (pop.) tâlc. (O ~ de Esop.)
(Dicţionar de sinonime)
FÁBULĂ s. v. acţiune, afabulaţie, fabulaţie, intrigă, subiect.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FÁBUL//Ă ~e f. 1) Creaţie literară alegorică, de obicei în versuri, în care sunt satirizate unele moravuri umane prin procedeul personificării. 2) Povestire în care elementele imaginare nu se disting de cele reale. 3) rar Subiectul unei opere literare. /<lat. fabula
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
FÁBULĂ s.f. 1. Istorioară alegorică, de obicei în versuri, în care sunt satirizate anumite moravuri şi deprinderi, folosindu-se procedeul personificării animalelor sau lucrurilor. 2. Subiectul, textura unei scrieri literare. ♦ Povestire în care nu se poate deosebi realul de invenţie, de născocire. [< lat. fabula].
(Dicţionar de neologisme)
FÁBULĂ s. f. 1. specie a genului epic, alegorică, (în versuri), în care sunt satirizate anumite moravuri şi deprinderi, prin procedeul personificării animalelor sau lucrurilor. ♢ scurtă naraţiune la care participă animale personificate. 2. subiectul, textura unei scrieri literare. ♢ povestire în care nu se poate deosebi realul de invenţie, de născocire. (< lat. fabula)
(Marele dicţionar de neologisme)
fábulă s. f., g.-d. art. fábulei; pl. fábule
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FÁBULĂ s. (LIT.) (pop.) tâlc. (O ~ de Esop.)
(Dicţionar de sinonime)
FÁBULĂ s. v. acţiune, afabulaţie, fabulaţie, intrigă, subiect.
(Dicţionar de sinonime)