facțiune
[Sinonime]
FACŢIÚNE, facţiuni, s.f. Grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune (şi care de obicei se manifestă prin violenţă); partidă. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. faction, lat. factio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FACŢIÚN//E ~i f. Grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune (şi care se manifestă de obicei prin violenţă). [G.-D. facţiunii; Sil. -ţi-u-] /<fr. faction, lat. factio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FACŢIÚNE s.f. 1. (La romani] Grup de concurenţi la o cursă de care. 2. Grup, partidă, clică de indivizi care caută să provoace tulburări într-un stat, într-un oraş, într-o adunare etc. [Pron. -ţi-u-. / cf. fr. faction, lat. factio].
(Dicţionar de neologisme)
FACŢIÚNE s. f. 1. (la romani) grup de concurenţi la o cursă de care. 2. bandă, clică de indivizi care caută să provoace tulburări într-un stat, într-un oraş, într-o adunare; grup difident al unui partid, grupare. (< fr. faction, lat. factio)
(Marele dicţionar de neologisme)
facţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. facţiúnii; pl. facţiúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FACŢIÚNE s. (POL.) partidă. (Din ~ adversă.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FACŢIÚN//E ~i f. Grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune (şi care se manifestă de obicei prin violenţă). [G.-D. facţiunii; Sil. -ţi-u-] /<fr. faction, lat. factio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
FACŢIÚNE s. f. 1. (la romani) grup de concurenţi la o cursă de care. 2. bandă, clică de indivizi care caută să provoace tulburări într-un stat, într-un oraş, într-o adunare; grup difident al unui partid, grupare. (< fr. faction, lat. factio)
(Marele dicţionar de neologisme)
facţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. facţiúnii; pl. facţiúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FACŢIÚNE s. (POL.) partidă. (Din ~ adversă.)
(Dicţionar de sinonime)