facilitate dex - definiţie, sinonime, conjugare
FACILITÁ, facilitez, vb. I. tranz. A înlesni, a uşura îndeplinirea unei acţiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FACILITÁTE, facilităţi, s.f. Însuşire a ceea ce este facil; însuşirea de a realiza, de a face ceva fără mari eforturi, cu uşurinţă. ♦ (La pl.) Înlesniri făcute cuiva. Facilităţi de plată. – Din fr. facilité, lat. facilitas, -atis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A FACILIT//Á ~éz tranz. (procese) A face mai lesne de realizat; a uşura; a înlesni. /<fr. faciliter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FACILIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Caracter facil. 2) mai ales la pl. rar Condiţie specială acordată unei persoane. /<fr. facilité, lat. facilitas, ~atis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FACILITÁ vb. I. tr. (Liv.) A înlesni, a uşura. [Cf. fr. faciliter, it. facilitare].
(Dicţionar de neologisme)

FACILITÁTE s.f. Uşurinţă. ♦ (La pl.) Înlesniri făcute cuiva. [Cf. fr. facilité, lat. facilitas].
(Dicţionar de neologisme)

FACILITÁTE s. f. 1. însuşirea a ceea ce este facil (1); uşurinţă. 2. (inform.) caracteristică a unui calculator, sistem de operare sau limbaj care permite facilitarea scrierii programelor, organizării datelor ori corectării erorilor. (< fr. facilité, lat. facilitas)
(Marele dicţionar de neologisme)

facilitá vb., ind. prez. 1 sg. facilitéz, 3 sg. şi pl. faciliteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

facilitáte s. f., g.-d. art. facilităţii; pl. facilităţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FACILITÁ vb. v. uşura.
(Dicţionar de sinonime)

FACILITÁTE s. 1. v. uşurinţă. 2. (mai ales la pl.) v. înlesnire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fa fac faci facil facili

Cuvinte se termină cu literele: te ate tate itate litate