faclă dex - definiţie, sinonime, conjugare

faclă

[Sinonime]
FÁCLĂ, facle, s.f. Băţ (la un capăt cu câlţi îmbibaţi cu o substanţă inflamabilă) care serveşte la luminat, mai ales la procesiuni sau la cortegii; torţă. ♦ (Rar) Făclie. – Din bg. fakla.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÁCL//Ă ~e f. 1) Băţ prevăzut la un capăt cu cârpe, câlţi sau alt material îmbibat cu petrol care serveşte la iluminat (mai ales în timpul manifestărilor de masă); torţă. 2) rar v. FĂCLIE. /<bulg. fakla
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

fáclă (fácle), s.f. – Torţă. Ngr. φάϰλα, din lat. facŭla, cf. bg. fakla. – Der. făclie, s.f. (lumînare; torţă), cu suf. -ie, cf. bg. faklija, sb. faklja, mag. fáklya, it. fiaccola (rom. provine din bg., după Cihac, II, 106 şi DAR; soluţia nu pare probabilă, fiind cuvînt care apare în rom. începînd din sec. XVI; după Mladenov, bg. provine din germ. Fackel, soluţie care nici ea nu pare convingătoare); făcliaş (var. rară făclaş), s.m. (purtător de torţă); făclier, s.m. (lumînar); făclieş, s.m. (Mold., licurici).
(Dicţionarul etimologic român)

fáclă s. f. (sil. -clă), g.-d. art. fáclei; pl. fácle
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FÁCLĂ s. v. torţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: fa fac facl

Cuvinte se termină cu literele: la cla acla